Clătitele sunt un preparat culinar originar din Franța, de unde de altfel ne-am și inspirat și am învățat meseria de 'crêpier'. Inspirația a venit în timpul studenției, pe când îmi făceam studiile în Angers și descopeream cultura și gastronomia franceză. Acolo mi-a trecut prin minte prima dată acel 'wau, câte preparate se pot face doar din clătite', în timp ce serveam cina într-o 'crêperie', la invitația gazdelor, la care urma să stau pe perioada studiilor. Au trecut ceva ani de atunci și iată că în 2019
Trăia odată, în vremurile de demult, un popă tare bogat pe nume Popa Onuc, care săturându-se de atâta lâncezeală și trai bun o plecat într-o zi la plimbare pe moșia sa să asculte glasul păsărilor și să se bucure de verdeața pădurilor și de apa răcoroasă a izvoarelor. Pe drum numai iacă că se întâlnește cu Împăratul care domnea peste acea țară și care călătorea într-o trăsură tare frumoasă trasă de 4 cai ca niște zmei. Văzându-l pe Popa Onuc, a poruncit împăratul vizitiului să oprească
Se spune că în Cetea şi Benic poţi întâlni noaptea pe drum un bărbat înalt, paşnic, îmbrăcat într-o haină călugărească albă. Arătarea poate să fie legată de Piatra Craivii, unde a existat în vechime un sanctuar, sau de mănăstirea benedictină din Benic. Odată, două femei s-au pornit cu doniţele în spinare pe drumul ce duce de la Tecşeşti spre Cetea. Mergeau pe drum în pas vioi. Se temeau să nu le prindă întunericul. Ştiau că noaptea se arătau pe drumul ăla tot felul de vedenii. Şi
O femeie din Ivăniş povesteşte cum, copil fiind, a văzut un om înalt care a intrat în curtea vecinei şi a cerut ceva de mâncare. Aceasta i-a răspuns: - Du-te cu Dumnezeu, că eu nu am nimic să îţi dau de mâncare. Omul a plecat amărât şi a intrat la ograda bunicilor femeii, cerând ceva de-ale gurii. Oamenii i-au arătat ce aveau şi i-au cerut iertare că nu îi pot oferi mai mult - Ştiu că sunteţi oameni săraci, dar daţi-mi ce aveţi că mi-e foame. Vecina voastră
Privite din Alba Iulia sau din comunele din jur, crestele munţilor seamănă cu trupul unui uriaş adormit. Se distinge chipul unui bărbat dac, ce poartă o căciulă ţuguiată. El are ochi adânci, nas mare, acvilin, trăsături dure şi barba deasă. Se spune că regele Decebal, după ce a pierdut cetăţile din Munţii Orăştiei, a depus la Piatra Craivii ultima rezistenţă eroică în faţa legiunilor romane biruitoare, înainte de a-şi curma viaţa cu pumnalul. În acest loc strategic, pe un vârf ascuţit de 1083 m, a existat
Povesteau bătrânii că pe vremuri trăiau pe pământ, laolaltă cu oamenii, uriaşi pe care Dumnezeu i-a nimicit. Prin partea Mogoşului trăiau oloşii, uriaşi buni, care cândva au băit în minele de aur. Ei călcau de pe-un munte pe altul, construiau turnuri şi cetăţi pe care vremea le-a risipit până să ajungă la noi. Numai din loc în loc, când vedem câte o stâncă rămasă singură, putem gândi că trebuie ca ei s-o fi dus acolo şi n-au mai apucat să o aşeze unde ar fi
Este o poveste, ne spune baciu Sabin, despre onaci, nişte oameni mari, un fel de uriaşi care au trăit pe vremuri şi pe care i-a pedepsit Dumnezeu
Nu mai ştiu sigur cine mi-a spus această legendă despre urmele din uşa bisericii vechi, ne mărturiseşte domnul profesor. Cred că Cioica bătrânul sau altcineva…Aici, la Cetea, biserica ortodoxă a fost construită în anul 1811. În locul ei s-a aflat o biserică mică, de lemn, care în vremea când a fost dărâmată trebuie să fi avut peste o sută de ani. Povesteau bătrânii că atunci când s-a făcut biserica de piatră, satul era plin de oameni. Fiecare casă avea datoria de a aduce piatră. Erau
La noi în sat, la Cetea este o peşteră. Nu m-am băgat niciodată în ea, că mi-a fost frică, dar treceam pe lângă ea câteodată, când mergeam cu vacile. Pe-acolo, locu-i mai pietros