Paterii
Se spune că în Cetea şi Benic poţi întâlni noaptea pe drum un bărbat înalt, paşnic, îmbrăcat într-o haină călugărească albă. Arătarea poate să fie legată de Piatra Craivii, unde a existat în vechime un sanctuar, sau de mănăstirea benedictină din Benic.
Odată, două femei s-au pornit cu doniţele în spinare pe drumul ce duce de la Tecşeşti spre Cetea. Mergeau pe drum în pas vioi. Se temeau să nu le prindă întunericul. Ştiau că noaptea se arătau pe drumul ăla tot felul de vedenii. Şi aveau mare dreptate. Cum s-a întunecat, femeile au văzut un miel care venea în urma lor. Era lucru de mirare un miel rătăcit pe drum, mai ales că le-a urmat o bună bucată de cale. Au grăbit pasul, dar mielul se ţinea după ele. Atunci se arătă în calea lor un călugăr înalt, îmbrăcat în alb. Mergea pe drum în faţa lor, înaintând spre Cetea. Era lucru de mare taină. Paterul nu păşea pe pământ. Haina lui lungă flutura în aer deasupra pământului. Când s-au uitat în urma lor, mielul dispăruse. Au înţeles atunci că paterul venise să le păzească. A mers aşa în faţa lor vreme de o oră, până ce au ajuns în sat.
Altă dată, paterii s-au arătat, după cum ne povesteşte Ana Frâncu din Benic, în grădinile Benicului. Povestea tatăl dânsei că atunci când era fecior mai mergea noaptea prin grădini. Odată i-a apărut un om cu barbă, plete şi haine albe care nu a zis nimic şi a trecut pe lângă el. A mai întâlnit arătarea într-o noapte când umbla în grădinile din apropiere de Galda de Sus. Fiind impresionat de cele trăite, le-a povestit bătrânilor întâmplarea. Aceştia l-au îndemnat să nu se mai teamă de el pentru că vederea „patorului” este semn bun.
Sursa bibliografică: Baba Marinela, Tiutiu Daniel, Jorj Monica, Orian Georgeta și Firu Meda, Tărâm de legendă. Editura eVertical, 2017.
